Una dintre figurile emblematice ale presei din ultimii 20 de ani, Paula Rusu vorbeste despre sistemul de sanatate din Romania, coronavirus, lupta personala cu tuberculoza si relatia dintre educatie si statutul femeii in Romania.
- Pe Paula o gasiti si pe paularusu.ro.
Avem sau nu “dreptul la sanatate” in Romania? Cum arata “sanatatea” in Romania?
Depinde pe cine intrebi. Teoretic, dupa litera Constitutiei avem garantat “dreptul la sanatate”, iar dupa litera Codului Fiscal si platim pentru acest drept achitand asigurararea obligatorie de sanatate din aproape orice venit avem.
In realitate Romania acopera toate nuantele de la alb la negru in ceea ce priveste accesul la sanatate.
Avem program national care acopera integral si gratuit tratamentul pentru tuberculoza, dar spitalele de pneumologie din tara sunt in buna parte niste spatii care “asigura” conditii infricosatoare pentru pacienti, paturi ruginite, lenjerie rupta, gandaci colcainzi – rezulta ca “avem dreptul la sanatate” dar “Sanatatea” arata inspaimantator in unele locuri din Romania.
Avem programe nationale care deconteaza integral tratamente de ultima generatie pentru cancer sau astm sever, dar analizele costisitoare nu sunt decontate de stat, iar accesul la oncolog intarzie cu lunile pentru ca la o populatie de 19 milioane de romani, avem putin peste 300 de oncologi in toata tara – rezulta ca “avem dreptul la sanatate”, dar “Sanatatea” e infirma ea insasi in Romania.
Fiecare dintre afirmatiile astea pot fi categorice si ca avem si ca nu avem – asa arata radiografia de azi a Sanatatii, ca in poveste: “nici calare, nici pe jos, nici imbracata, nici dezbracata”.
Ca sa nu las raspunsurile astea in coada de peste indraznesc sa spun ca ceva speranta exista, dar drumul catre niste servicii de sanatate coerente si accesibile e lung, foarte lung.
De unde ar trebui sa vina schimbarea in bine?
Mi-as dori sa vad in primul rand mai multa empatie. Oricat de mult ne place sa ne alintam noi ca “romanul e bun si generos si milos si ospitalier”, mergeti intr-un spital, oricare si stati o zi pe holuri fara sa aveti treaba.
E imposibil sa nu fiti martorii unui episod in care un cadru medical pune la punct un pacient, un apartinator sau un coleg de rang inferior; un pacient sau un apartinator sa nu se ratoiasca la un cadru medical…
Ne purtam rau noi cu noi, un pic de empatie din partea tuturor ar fi primul pas inainte.
Asta e primul lucru care te izbeste atunci cand mergi intr-un spital din strainatate, orice fel de spital de afara, public sau privat. Oamenii sunt mai calzi se poarta cu blandete cu pacientii, omul e mai rabdator cand vede ca medicul il respecta pe cel consultat.
Am avut ocazia sa stau cateva luni in spital in strainatete cu cineva apropiat, vreau sa va spun ca felul in care se purta personalul medical, de la profesorul – sef de clinica, pana la infirmiera de noapte a fost o lectie de umanitate si bunatate pe care nu o sa o pot uita vreodata. De aici trebuie sa incepem, de la a ne purta frumos mai intai unii cu altii.
Cum traiesti aceste vremuri de pandemie? Este limpede pentru tine ce se intampla? Este transparent si profesionist modul in care autoritatile gestioneaza situatia? Ai anumite suspiciuni? Pentru ca, peste tot in online, exista nenumarate teorii si fake news-uri.
Sunt un om care a trecut printr-o boala contagioasa grava in urma careia am pierdut un plaman, tuberculoza, iar asta ma face sa privesc cu alti ochi ceea ce traim. Nu sunt panicata ori isterica, dar stiu ca numai respectarea regulilor de preventie minima ne poate proteja.
Apoi, m-am documentat despre microbi si vaccinuri cu mult inainte sa izbucneasca pandemia de coronavirus, inteleg ce inseamna un virus nou, cat de mult (ani, zeci de ani) le poate lua cercetatorilor sa descopere un vaccin, de asta ma uit cu precautie la toate stirile care ne anunta iminenta descoperirii unui ser vaccinal.
Va dau un exemplu, poate cele mai finantate studii ale unui microb sunt cele care vizeaza virusul HIV. Laboratoarele cele mai mari, mai bine dotate si finantate din lume il studiaza din anii 80 incoace si inca nu avem un vaccin impotriva virusului imuno-deficientei umane, tot un coronavirus.
Deci… sa fim putin precauti si intelepti, ca nu ajuta sa visam la vaccinuri magice.
In ce priveste comunicarea si modul de gestionare al autoritatilor, ma intorc iarasi la zicale, suntem fix in tabloul ala cu “fa ce zice popa, nu ce face popa”.
Ceva mai anacronic decat impunerea unor norme drastice de reducere a mobilitatii, impunerea altor norme de igiena populatiei versus fotografiile de la Guvern care ilustreaza o nerespectare crasa a acestor norme, declaratiile si aberatiile pe care le-a vanturat opozitia in Parlament, nu am vazut.
Cum sa te astepti ca oamenii sa te creada, sa aiba incredere, sa te asculte cand primul care incalca legea e chiar legiuitorul?
Uite asa se nasc fake-news-urile, cand le lasi oamenilor impresia ca sunt doar o masa de nanevra, ca sunt luati de prosti, ca “sigur stiu ei, politicienii, ceva si nu spun, de asta nu le e teama de COVID”.
Perioada asta m-a facut sa nu cred nicio stire pana nu o verific la sursa primara. Nu de putine ori am mers din link in link pana am descoperit ca stirea era de fapt alta, si ca mesajul a fost denaturant. Numai ca eu am exercitiul asta, marea majoritate a oamenilor inghit de bune orice gogosi mediatice.
Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai invatat din lupta pe care ai dus-o cu tuberculoza?
Oricat de greu e tratamentul trebuie dus pana la capat – asta e prima lectie. Iar a doua, oamenii sunt gata sa dea aproape orice tratament pe fierturi de coada soricelului ori pe untura de bursuc, fiindca “medicamentele au efecte adverse”.
Ingrozitoare aceasta inradacire a ideilor fals “naturiste” fara legatura cu realitatea. Oamenii nu constientizeaza ca daca tuberculoza putea fi tratata natural nu s-ar fi murit de boala asta din vremea Egiptului antic pana acum 80 de ani cand s-au descoperit antibioticele; ori ca daca ciuma bubonica putea fi vindecata cu ceaiuri nu murea trei sferturi din populatia Europei de aceasta molima care altfel nu e eradicata din lumea intreaga nici azi (chiar acum e activ un nou focar de ciuma bubonica/ plaga neagra in Mongolia).
Sunt multi care au senzatia ca “nu se vrea” tratarea cu plante cand realitatea e mult mai simpla, elementele naturiste au limitele lor.
Cum traieste femeia in Romania? Crezi ca este marginalizata, discriminata, care e statutul ei? Cum te simti tu, ca femeie, in Romania?
Discriminarea e un fenomen care are profunzimi diferite in Romania. Avem femei care conduc multinationale in marile orase, avem femei care conduc afaceri locale in comunitatile mai mici, dar asta nu inseamna nimic in comunitatile cu educatie precara fie ca vorbim de Bucuresti sau de ultimul catun din Botosani.
Cu cat educatia e mai slaba intr-o familie (comunitate) cu atat femeia e mai aproape de a fi considerata un animal de povara, nicidecum om. Coducem intr-un nedorit top al violentei domestice, iar aparatul administrativ, ma refer aici la asistenti sociali, politisti, judecatori, procurori trateaza femeia-victima aproape fara nicio urma de respect.
Mentalitatea “si-a cautat-o” e in birourile de Politie, in salile de tribunal, pe holurile de la DASPC, ori asta mi se pare o plaga a societatii romanesti. Oameni pusi sa apare victima sunt de fapt calai de rangul doi. Ca femeie nu ma simt si nici nu m-am simtit vreodata discriminata sau marginalizata, dar asta nu inseamna ca nu vad grozaviile care se intampla in jurul nostru.
***
Girl Power este un proiect 21 Digital.
Leave a Reply