Marturii Epictet/ Manualul

Epictet s-a născut în Hierapolis (Asia Mică). A ajuns la Roma ca sclav. Epictet nu e un nume, e o poreclă: „epictos” – dobândit, sclav.

A devenit om liber după moartea lui Nero. A întemeiat o școală filozofică celebră. A avut mulți discipoli. Ducea o viață modestă.

Câteva dintre mărturiile lui Epictet:

Să deosebești inteligent între ce depinde de tine și ce nu.
Să iei orice obstacol drept probă și prilej să crești, că te cunoști.
Să-ți ții atenția trează, să nu ai așteptări, să accepți ceea ce este.
Să evaluezi totul având mereu în minte, drept criteriu, perspectiva morții. Nimic nu e, prin fire, rău. Rele pot fi doar părerile noastre despre ceea ce există.
Dacă vrei să ocolești boala ori moartea ori sărăcia, vei fi nefericit.
Dacă îți îmbrățișezi copilul sau soțul/soția, spune că îmbrățișezi o făptură muritoare. Dacă îți place o ulcică, spune că îți place o ulcică, adică un obiect. Când moare/când se sparge, nu vei fi tulburat. Nu-ți aparțin. Aparțin vieții.
Nu căuta ca lucrurile să se înfăptuiască după cum vrei, ci să vrei să se împlinească după firea lor și tu să-ți găsești liniștea.
Ori de câte ori cineva te înfurie, să știi că gândul tău ți-a adus supărarea.
Nu căuta prețuirea celorlalți, prețuiește-te tu pe tine însuți.
Păstrează-ți atenția asupra minții trează. Renunță la tot ce ține de faimă sau trufie.
Nu-ți asuma roluri mai presus de puterea ta, le vei împlini rău. Fiecare e făcut pentru altceva.
Orice se întâmplă, amintește-ți să te întorci către tine.
Viata trebuie trăită în așa fel încât fericirea să depindă cât mai puțin de lucruri exterioare.
Important nu e ceea ce mi se întâmplă, ci ceea ce cred eu că mi se întâmplă.

***

Reader Interactions